Nou inceput… langa mare

De cateva zile, sunt intr-un loc in care imi doream sa raman la fiecare plecare in verile copilariei mele.
Nu a fost soare decat in doua zile, dar linistea si pacea locurilor m-a ajutat sa ma odihnesc si sa ma bucur, in ciuda vantului, de apa, de scoici si de cer.

Acum doi ani cand am ales locatia, m-am gandit ca e aproape de mare – chiar daca sunt doi km pana la ea – si pentru ca imi amintea de tara mica, dar plina de culoare, cu tarm la Atlantic. Mi-am dorit ca acesta sa fie refugiul perfect la sfarsit de saptamana sau locul unde sa ne petrecem o vacanta scurta.

Intamplarile, insa, pot fi surprinzatoare si un astfel de loc poate deveni „acasa” , cand te astepti mai putin. Situatia aceasta se intrezarea inca din septembrie, anul trecut, dar nu prea am vrut sa ii dau atentie si nu pentru ca imi doream sa nu plec vreodata din capitala. Nicidecum.

De ceva vreme, marele oras incepuse  sa ma oboseasca si nu mai puteam ignora comportamentul unor oameni care traiesc in el.  Iar in astfel de momente, imi pun intrebarea – plec sau raman? Pentru cat timp? Asta, mi-e greu sa spun.
Si mai era ceva… Pentru mine, locuitul langa mare presupunea, neaparat,  alta tara.
Asadar, am strans totul in genti, cutii si saci si, chiar daca in trei ani am schimbat casa de tot atatea ori, am incarcat masina si am tinut drumul spre sud.

Nu stiu cum va fi viata aici, dar nici nu ma astept  ca paradisul sa coboare langa casuta mea. Sau… cine stie? 🙂

 

„Aveau de toate…”

” Ce aveau

Burse Rockefeller si Humboldt, recensamant la zi, cafea filtru, desene animate, premii literare si jurii cu nume proeminente, costume de baie din doua piese, metroul in proiect, conflict intre generatii si intre partide, reduceri la biletele de tren, cuvantul fripturist cu superlativul suprafripturist, automobile Ford, prezervative, cinefili, parfumuri frantuzesti, strazi stropite de doua ori pe zi, reviste straine la chiosc, amprente la politie, sic in vestimentatie si vorbe de spirit, lame de ras Gillette, carti americane despre efectele terapeutice ale gandirii pozitive, condica de reclamatii la posta, teste de masurat inteligenta, nelinisti in legatura cu posibilul dezghet al calotei de gheata la Polul Nord, bere „fara rival” de la Pilsen, copyright, cinematograf  „de casa” cu film de 16 mm, floricele de porumb, casatorii sub apa cu miri si preot sub masca de oxigen, balul presei, masini de scris portabile, crema Nivea de zi si de noapte, faina cu trei nule „neintrecuta pentru cozonac”, Miss Romania si Miss Europa, cursa inarmarii, masini de salubritate, horoscop zilnic, lunar si anual, tratate de pace, Kodak(„nici o desilusie„), casti de uscat parul si „permanent”, la coafor, curse de placere cu avionul pentru doritorii de excursii aeriene, la Baneasa, curse de cai si  Jockey-Club, saloane de infrumusetare „amenajate elegant si prevazute cu cele mai noi aparate”, benzina Shell, magazin „automat”, pe Bulevardul Elisabeta, aspirina Bayer, Ciclop, reprezentante straine de automobile, aparate de taxat automate in taxiuri, camera de garda la spitale, teleschi de munte, crema epilatoare Eva, Institutul de seruri si vaccinuri Dr. Cantacuzino, carte de telefon ( de vanzare pe Calea Victoriei 31; „telefonand la 377.05 vi se aduce la domiciliu”), farmacii cu program de noapte, magazin de icre negre „direct din Delta Dunarii” : Caviar, pe strada Franklin, institut de fizioterapie, sens unic, dentisti membri in Asociatia dentistilor germani, trenuri aerodinamice de la uzinele Malaxa, baloane cu muzicuta, aplauze si batai din picior in Parlament, abonamente lunare pe o luna, doua, trei sau pe toate liniile de transport in comun si bilete de corespondenta valabile o ora, corespondenti de presa, sali si scoli de gimnastica, ciocolata Suchard, meciuri de hochei internationale, joie de vivre.

Aveau de toate.  Pana si fulgi de ovaz Knorr, usor de digerat. ”

Ioana Parvulescu – „Intoarcere in Bucurestiul interbelic”

Departe de a fi perfecta, Romania, intre cele doua razboaie mondiale, era una dintre cele mai intersante locuri de trait, in primul rand pentru ca oamenii aveau coloana vertebrala.