E deja 25 Noiembrie 2009. De obicei, nu ma uit la timp ca si la ceva ce trece repede. Am acceptat trecerea lui. E naturala si fireasca , intocmai ca si moartea.
Dar, au trecut 22 zile de cand nu am mai fost prezenta aici.
In fiecare zi, il deschideam; deschideam si blogurile prietenilor mei, citeam titlurile, mai spicuiam din posturi, dar …. nimic nu venea din mine.
M-am intrebat, atunci, daca se intamplase ceva.
Se intamplase – o agitatie continua si care parea fara sfarsit pusese stapanire pe trupul meu. Un vartej de intamplari, sentimente si ganduri m-a prins ca intr-un cocon.
Am vrut sa ies , dar era ca o impotrivire din aceea care actioneaza ca un elastic. Si mi-am spus ca e nevoie sa trec prin asta, fiindu-mi, oarecum, mai usor.
Au fost momente in care am spus „sunt la capatul puterilor!”, pentru ca simteam ca totul se naruie, in jurul meu. Cand oameni pe care ii stiam intr-un anume fel se transformasera in niste fiinte pe care nu le mai recunoasteam. Am primit „loviturile”, in plin, una dupa alta.
Totul pana azi cand s-a deschis ” o fereastra” prin care am vazut LUMINA! Acea lumina care ma face sa ma simt vie, astfel incat sa consider fiecare rautate, test, provocare, mister nejustificat, lipsa a transparentei in actiuni si cuvinte, minciuna – problema lor.
Azi, am realizat , din nou, ca am un drum al meu si ca nimic nu ma va opri sa il urmez!
22 zile
noiembrie 26, 2009
Uncategorized Lasă un comentariu
Ingerii mei….
noiembrie 3, 2009
In viata mea au fost multe momente. De cele mai multe imi amintesc ca si cum le-as fi trait acum cateva ore. Mi-au ramas intiparite in minte, dar si in suflet ( desi aceasta nu este neaparat ordinea).
Le-am trait in felul meu sau in felul in care stiam sa le traiesc atunci.
Personajele principale au fost oamenii pe care i-am cunoscut si care au creat impreuna cu mine, acele momente.
Sunt multi , dar majoritatea lor au fost femei : Cella, Nineta, Andreea, Adi, Pet, Gabi,Costina, Lola, Ileana, Monica….
Cu toti am o comunicare extraordinara, chiar daca nu vorbim zilnic. I-am ascultat pe toti si, toti, la randul lor m-au ascultat. Am trait impreuna experiente unice pe care mintea si sufletul meu nu le vor uita.
Toti au ajutat-o pe Viviana sa devina ceea ce este azi.
Iar, azi, e randul Vivianei sa le multumeasca daruindu-le aceasta melodie …..