Lucruri simple

Mi s-a intamplat de multe ori sa nu recunosc lucrurile simple. Pentru ca nu imi dadeam ragazul sa „respir”  si sa privesc.
Si acum, mai sunt momente in care uit si nu vad toate intamplarile frumoase din jur.
Sambata. Cald, foarte cald. Aproape banal, totul. Intalnirea pentru eveniment fusese fixata pentru ora 14.15.N-am ajuns la timp si asta m-a agitat putin.
In fne, intru si toata agitatia se dizolva, lasand loc unei stari ce se termina intr-un zambet.
In cateva minute, am cunoscut oameni frumosi – gazdele Cristina si Ciprian si invitatii la eveniment, alaturi de care am descoperit creativitatea designer-ilor de mobilier si a celor de semne de carte.
Am vazut, pentru prima data iarba imprimata in hartie din care , apoi, au fost realizate semne de carte speciale. 
Am vorbit despre multe si de toate.  M-am bucurat de fiecare moment petrecut acolo, pentru ca a fost cald si bun, pentru ca am vrut sa recunosc simplitatea si, in acelasi timp, maretia lucrurilor.
foto

Publicitate

Nothing to lose

Acum  20 de ani, cam pe vremea asta, sedeam pe propria canapea si citeam orice imi pica in mana. Inghiteam avida orice informatie si eram convinsa ca toate astea ma vor ajuta. Cum sau  cand, nu ma interesa. Pe atunci, visam jurnalistica.
Am si scris in liceu vreo cateva povestiri. Unele au fost publicate in revista liceului.
Nu-mi amintesc foarte clar starile mele de atunci, cu exceptia fricii teribile  cauzata de profesoara de matematica  sau de posibila rusine  in fata colegilor, pentru absolut orice.
Momentele in care disparea sentimentul de mai sus, erau cele in care puteam  sa ma privesc singura  in oglinda din baie, pentru ca aceea imi parea cea mai clara, si sa zambesc. Atunci imi puteam privi ochii, mandra si imi spuneam ca povestirea mea era citita de toti elevii scolii in care invatam. Cu frica asta m-am luptat multi ani.
Insa, de doi ani, m-am hotarat sa o scot din viata mea.Si am reusit. Pas cu pas.
Mai apare cateodata, in minte, dar nu o mai tratez ca pe cea mai importanta intamplare a vietii mele. O consider ca pe un fapt al vietii, pe care il las sa se duca.
Viata se intampla,oricum, in fiecare clipa, in fiecare celula.

Azi, nu m-am mai uitat in oglinda, ci la o fotografie, care se reduce la o stare – seninatate.

L.E.

Bine

Imi place sa rememorez, dar nu cu manie. Imi place sa ma uit in „oglinda mea” si sa ma vad atunci si…acum.
Si nu dintr-o trufie pur umana, ci dintr-o bucurie ce a devenit zilnica, in cele din urma.
Pana in momentul cand am decis ca nu mai pot trai astfel, cenusiul era parte din mine. Acum, imi place zambetul meu, stralucirea din ochi si, mai presus de toate, verticalitatea corpului. Uitasem sa stau dreapta. Am reinvatat.
Lumea se vede altfel atunci cand stii si constientizezi ca nu esti mai prejos decat orice alt om, pe lumea asta.
Imi place ce descopar. Si ma bucur, de fiecare data, cand constat ca tot ceea ce pare de netrecut se dizolva intr-o lumina alba si blanda.
E bine. E chiar foarte bine.
Alaturi de toate astea, mai este ceva – iubirea.
„Time and reading did not change me. But love changed my life.”  Paulo Coelho