„Aveau de toate…”

” Ce aveau

Burse Rockefeller si Humboldt, recensamant la zi, cafea filtru, desene animate, premii literare si jurii cu nume proeminente, costume de baie din doua piese, metroul in proiect, conflict intre generatii si intre partide, reduceri la biletele de tren, cuvantul fripturist cu superlativul suprafripturist, automobile Ford, prezervative, cinefili, parfumuri frantuzesti, strazi stropite de doua ori pe zi, reviste straine la chiosc, amprente la politie, sic in vestimentatie si vorbe de spirit, lame de ras Gillette, carti americane despre efectele terapeutice ale gandirii pozitive, condica de reclamatii la posta, teste de masurat inteligenta, nelinisti in legatura cu posibilul dezghet al calotei de gheata la Polul Nord, bere „fara rival” de la Pilsen, copyright, cinematograf  „de casa” cu film de 16 mm, floricele de porumb, casatorii sub apa cu miri si preot sub masca de oxigen, balul presei, masini de scris portabile, crema Nivea de zi si de noapte, faina cu trei nule „neintrecuta pentru cozonac”, Miss Romania si Miss Europa, cursa inarmarii, masini de salubritate, horoscop zilnic, lunar si anual, tratate de pace, Kodak(„nici o desilusie„), casti de uscat parul si „permanent”, la coafor, curse de placere cu avionul pentru doritorii de excursii aeriene, la Baneasa, curse de cai si  Jockey-Club, saloane de infrumusetare „amenajate elegant si prevazute cu cele mai noi aparate”, benzina Shell, magazin „automat”, pe Bulevardul Elisabeta, aspirina Bayer, Ciclop, reprezentante straine de automobile, aparate de taxat automate in taxiuri, camera de garda la spitale, teleschi de munte, crema epilatoare Eva, Institutul de seruri si vaccinuri Dr. Cantacuzino, carte de telefon ( de vanzare pe Calea Victoriei 31; „telefonand la 377.05 vi se aduce la domiciliu”), farmacii cu program de noapte, magazin de icre negre „direct din Delta Dunarii” : Caviar, pe strada Franklin, institut de fizioterapie, sens unic, dentisti membri in Asociatia dentistilor germani, trenuri aerodinamice de la uzinele Malaxa, baloane cu muzicuta, aplauze si batai din picior in Parlament, abonamente lunare pe o luna, doua, trei sau pe toate liniile de transport in comun si bilete de corespondenta valabile o ora, corespondenti de presa, sali si scoli de gimnastica, ciocolata Suchard, meciuri de hochei internationale, joie de vivre.

Aveau de toate.  Pana si fulgi de ovaz Knorr, usor de digerat. ”

Ioana Parvulescu – „Intoarcere in Bucurestiul interbelic”

Departe de a fi perfecta, Romania, intre cele doua razboaie mondiale, era una dintre cele mai intersante locuri de trait, in primul rand pentru ca oamenii aveau coloana vertebrala.

 

Publicitate

Un loc pentru toata lumea

La prima mea intoarcere  din tara magica ( de care mi-e dor in fiecare zi!), era o dimineata  cu un cer laptos si atmosfera parea gri. Drumul spre casa mi-a parut banal, dar am pus totul pe seama oboselii cauzata de diferenta de fus orar si a calatoriei cu avionul.

Peste cateva zile, insa, ceva in interiorul meu simtea o impotrivire si ma uitam, usor bezmetica, in jur. La o trecere de pietoni, am inteles ce se intampla – multi dintre cei a caror privire se intersecta cu a mea, aveau o cuta intre sprancene, nici un zambet si nici macar o privire senina. M-am intristat si prima intentie a fost sa fug, sa fug cat mai departe de griul din jur si in ziua aceea, spre seara, m-am refugiat in parc, pe o banca. Priveam asfintitul si imi spuneam ca am ales altceva, ca nu vreau sa traiesc intr-o bula de sticla  fara ca cineva sa ma atinga, ci imi doresc sa traiesc viata din plin asa cum este frumoasa si plina de experiente.

La momentul acela, nici nu banuiam cate experiente aveau sa vina si pe care le voi trai cu ardere maxima, pentru ca alesesem sa fiu prezenta. Pe unele, le-am trecut cu usurinta unui fulg, pe altele le-am perceput ca pe niste greutati enorme prinse de picioare sau de maini. Toate, insa, au avut rostul lor.

Identice cu cele care se intampla de vreo doua luni, in care se aleg oamenii, luni in care griul nu mai lasa nici o raza de lumina sa mai patrunda.

Ma consider un om normal si nu am pretentia superioritatii mele, pentru ca stiu ca nu exista nimic si nimeni mai presus de unele sau altele.  Un om care nu stie sa urasca, dar dispretuieste cu toata fiinta minciuna. Un om pentru care ipocrizia in prietenie si in orice e ca o boala de care fuge mancand pamantul. Un om care a inteles ca nu poate fi iubit si placut de toata lumea, de aceea nu ii este frica sa se arate chiar asa cum este cu neputintele si posibilitatile din nastere, mizand prea putin pe imaginea proprie – asta nu din ignoranta, ci pentru ca mastile nu pot acoperi realitatea decat pentru o vreme. Un om pentru care respectul si acceptarea e o conditie  esentiala pentru linistea interioara si  pentru orice tip de relatie.

De aceea, imi doresc ca dezumanizarea pe care o simt ca ne inconjoara acum, sa se dizolve si locul ei sa fie luat de o stare de normalitate. De ce? Pentru ca eu cred cu aceeasi obstinatie ca in aceasta lume, e loc pentru toata lumea.