De o luna jumate , ma gandesc sa scriu despre un colt din Romania.
E foarte cunoscut. In diverse moduri.
Unii il vorbesc de bine , altii de rau. Eu l-am vazut prima data, anul asta.
Am ajuns acolo , ca in multe din calatoriile mele , noaptea . Era racoare si un pic de vant, dar auzeam marea. Era atat de aproape incat aveam senzatia ca doar la cativa pasi o puteam atinge. Nu numai ca o auzeam, dar ii simteam mirosul – acela sarat, il stiti.
M-am bucurat ca un copil. Am mai asteptat vreo doua ore si am vazut si rasaritul. Era prima data in viata. Aveam un motiv dublu de bucurie – marea si soarele.
Locurile mi s-au aratat intr-un anume fel. Usor salbatice. Mi s-au parut departe de lumea pe care o vad zilnic. Si, desi, toata lumea spune ca nu mai sunt ca alta data, pe mine m-au incantat.
Am petrecut, astfel, doua zile relaxante – fara televizor si fara informatii. Creierul s-a improspatat.
Ceva m-a impresionat sau mai exact , m-a lasat fara cuvinte .
Macii rasariti din nisip. Frumosi, firavi, rosi, dar …. si in nisip….
Minunata lumea asta , totusi….
iul. 07, 2009 @ 06:26:17
Multumim pentru ca ne impartasiti bucatica de rai.Acel totusi..off, acel totusi..
iul. 09, 2009 @ 14:26:34
Cu cel mai mare drag !Si oricand.Dar , noi, oamenii, avem un mare talent sa distrugem toate coltisoarele de rai!Poate ca de data asta , nu vom duce la sfarsit, aceasta traditie…..
iul. 16, 2009 @ 09:49:22
Cat de frumoasa trebuie sa fi fost linistea marii, respiratia ei!… Ma bucur pentru revelatia ta.
iul. 23, 2009 @ 14:12:19
Sa stii ca da, Acuarele !Iar pentru mine e esenta vie. Sincera sa fiu , nu stiu daca as mai putea trai fara ea. A fost o perioada , nu tocmai fericita din viata mea, in care nu am vazut-o 13 ani. Am suferit! Mult! Atunci, nu intelegeam de ce , acum stiu…. 🙂