De o luna jumate , ma gandesc sa scriu despre un colt din Romania.

E foarte cunoscut. In diverse moduri.
Unii il vorbesc de bine , altii de rau. Eu l-am vazut prima data, anul asta.
Am ajuns acolo , ca in multe din calatoriile mele , noaptea . Era racoare si un pic de vant, dar auzeam marea. Era atat de aproape incat aveam senzatia ca doar la cativa pasi o puteam atinge. Nu numai ca o auzeam, dar ii simteam mirosul – acela sarat, il stiti.
M-am bucurat ca un copil. Am mai asteptat vreo doua ore si am vazut si rasaritul. Era prima data in viata. Aveam un motiv dublu de bucurie – marea si soarele.
Locurile mi s-au aratat intr-un anume fel. Usor salbatice. Mi s-au parut departe de lumea pe care o vad zilnic. Si, desi, toata lumea spune ca nu mai sunt ca alta data, pe mine m-au incantat.
Am petrecut, astfel, doua zile relaxante – fara televizor si fara informatii. Creierul s-a improspatat.
Ceva m-a impresionat sau mai exact , m-a lasat fara cuvinte .
Macii rasariti din nisip. Frumosi, firavi, rosi, dar …. si in nisip….
Minunata lumea asta , totusi….

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame