Prima pagină

„Aveau de toate…”

Lasă un comentariu

Ce aveau

Burse Rockefeller si Humboldt, recensamant la zi, cafea filtru, desene animate, premii literare si jurii cu nume proeminente, costume de baie din doua piese, metroul in proiect, conflict intre generatii si intre partide, reduceri la biletele de tren, cuvantul fripturist cu superlativul suprafripturist, automobile Ford, prezervative, cinefili, parfumuri frantuzesti, strazi stropite de doua ori pe zi, reviste straine la chiosc, amprente la politie, sic in vestimentatie si vorbe de spirit, lame de ras Gillette, carti americane despre efectele terapeutice ale gandirii pozitive, condica de reclamatii la posta, teste de masurat inteligenta, nelinisti in legatura cu posibilul dezghet al calotei de gheata la Polul Nord, bere „fara rival” de la Pilsen, copyright, cinematograf  „de casa” cu film de 16 mm, floricele de porumb, casatorii sub apa cu miri si preot sub masca de oxigen, balul presei, masini de scris portabile, crema Nivea de zi si de noapte, faina cu trei nule „neintrecuta pentru cozonac”, Miss Romania si Miss Europa, cursa inarmarii, masini de salubritate, horoscop zilnic, lunar si anual, tratate de pace, Kodak(„nici o desilusie„), casti de uscat parul si „permanent”, la coafor, curse de placere cu avionul pentru doritorii de excursii aeriene, la Baneasa, curse de cai si  Jockey-Club, saloane de infrumusetare „amenajate elegant si prevazute cu cele mai noi aparate”, benzina Shell, magazin „automat”, pe Bulevardul Elisabeta, aspirina Bayer, Ciclop, reprezentante straine de automobile, aparate de taxat automate in taxiuri, camera de garda la spitale, teleschi de munte, crema epilatoare Eva, Institutul de seruri si vaccinuri Dr. Cantacuzino, carte de telefon ( de vanzare pe Calea Victoriei 31; „telefonand la 377.05 vi se aduce la domiciliu”), farmacii cu program de noapte, magazin de icre negre „direct din Delta Dunarii” : Caviar, pe strada Franklin, institut de fizioterapie, sens unic, dentisti membri in Asociatia dentistilor germani, trenuri aerodinamice de la uzinele Malaxa, baloane cu muzicuta, aplauze si batai din picior in Parlament, abonamente lunare pe o luna, doua, trei sau pe toate liniile de transport in comun si bilete de corespondenta valabile o ora, corespondenti de presa, sali si scoli de gimnastica, ciocolata Suchard, meciuri de hochei internationale, joie de vivre.

Aveau de toate.  Pana si fulgi de ovaz Knorr, usor de digerat. ”

Ioana Parvulescu – „Intoarcere in Bucurestiul interbelic”

Departe de a fi perfecta, Romania, intre cele doua razboaie mondiale, era una dintre cele mai intersante locuri de trait, in primul rand pentru ca oamenii aveau coloana vertebrala.

 

Reclame

Un vis implinit

Un comentariu

jurnal sebastian

” Duminica, 10 august 1941
Comme les jours sont lents : comme la vie est lente!

Uneori, nu stiu de ce, simti deocamdata, mai ascutit decat inainte, inutilitatea vietii asteia, stramtoarea ei, groaznica ei mediocritate, descompunerea continua, ca o lunga moarte inceata. De ce? Pentru cine? Pentru ce?  Pana cand? Dormi, mananci, dormi, mananci, dormi, mananci. Citesti ziarul de dimineata, citesti ziarul de seara. Si inca o data ziarul de dimineata, si inca o data ziarul de seara. Totul se pierde intr-un gust de cenuse, fara amintiri, fara adevarate, adanci sperante. Cred ca era saptamana trecuta, sambata sau duminica, in momentele acelea in care socoteam totul pierdut, cand, nu stiu de ce, am ridicat pe strada privirea in sus spre cer. Mi-au dat lacrimi. Era un cer albastru, curat, cu nori albi, plutitori, fara greutate: un cer meridional parca. Putea sa nu fie de aici.Putea sa fie la Annecy, la Geneva, la Lisabona, la Santa Barbara. S-ar fi putut ca lasand capul in jos in jurul meu acesti Bucuresti din august 1941, ci un oras liber, in care sa pot trece liber, necunoscut, viu….”

Multumesc!

foto

Fluturele pe zapada

Lasă un comentariu

Ieri, in parc, un fluture

fluture pe zapada

 

si o amintire din copilare

amintire din copilarie

 

Drum lin 2013!

4 comentarii

Gandurile pentru aceasta postare au inceput sa curga in momentul in care eram la Limanu, pentru ca Robert si-a dorit sa vada noul port din zona si sa fotografieze imprejurimile.
N-am zabovit, dar vantul puternic ce zgaltaia masina destul de tare, mi-a reamintit ca anul acesta a fost unul….complex, nu complicat.
Deloc intamplator, l-am inceput la mare, mai la sud de Romania, langa Varna si ii voi spune “adio”, tot la mare.
E, cred eu, un mesaj pe care l-am inteles din toamna, cand intorcandu-ma in Bucuresti, am realizat ca orasul in care mi-am dorit sa ajung de la 15 ani, nu mai poate fi o casa, un loc bun pentru mine. Nu stiu cand se va intampla schimbarea, dar la cum simt nu poate fi prea departe.
2012 a fost anul intalnirilor extraordinare cu oameni pe care ieseanca din mine,  crescuta si educata dupa regulile unei femei foarte frumoase, dar extrem de cu mult bun-simt, din Husi, nu credea ca i-ar putea intalni vreodata. Pentru asta, ii multumesc minunatiei de viata si chiar si mie, pentru ca am lasat-o cu incredere sa isi vada de drum.
A fost si anul clarificarilor, anul intelegerii ca poti fi extraordinar de corect, chiar mai mult decat poti, insa, nu toti oamenii percep asta in modul in care o faci tu. Nu zambesc intodeauna, pentru ca ma mai doare, dar merg mai departe.
Dar, poate cel mai grozav moment a fost acela in care am realizat ca nu am doua maini stangi, ca din ele pot iesi niste “lucrusoare” ce pot bucura. Proiectul aparut in mintea si in sufletul meu la plecarea din tara magica, s-a concretizat in momentul in care eram pregatita pentru asta, chiar daca si acum mai sunt semne de intrebare pentru o anumita spranceana ridicata sau o voce ce exprima indoiala.
Ce va fi in 2013? Habar n-am! Stiu doar ca viata nu e urata sau frumoasa, ea este si, de aceea, urarile mele pentru prieteni nu s-au schimbat de ceva vreme.
Si azi, 31.12.2012, zi ce nu se va mai repeta vreodata, va doresc sa intalniti doar bine si bun si sa va bucurati de fiecare clipa frumoasa ce o intalniti in calatoria  pe care vi-o ofera viata!
La multi ani tuturor!  🙂

drum lin 2013

O luna si jumatate

7 comentarii

In copilarie , fiecare vacanta de vara venea cu pespectiva petrecerii concediului la mare. Concediul la munte era unul fortat pentru ca, suferind de astm bronsic, mergeam la tratament la Govora. Acolo, 10-12 zile pe an eram obligata la un program dur de proceduri – aerosoli, pulverizatii si ultraviolete.

Asadar, pana in 15 iunie, asteptam cu sufletul la gura ca mama sa ma anunte unde si, mai ales, cand urma sa plecam la mare, adevaratul motiv de bucurie al vacantei. Din momentul acela pana in ziua plecarii, mintea mea de copil indragostit iremediabil de mare, tesea imagini cu locul unde aveam sa ma bucur de tot ceea ce avea sa imi ofere aceasta, pentru totdeauna, prietena.:)

Anul acesta, mi-am propus sa o vizitez pentru o vara, insa, vizita nu a putut incepe decat in august, cu prelungire in septembrie.

Intalnirea a fost ca de fiecare data, plina de fericire – in fiecare zi, ne dadeam, macar, „binete”, daca nu zaboveam privindu-ne si bucurandu-ne de fiecare clipa petrecuta impreuna.

In zilele in care soarele dogorea, ramaneam acasa si lucram. Iar, in ziua in care a fost mai rece, am fost in locatia pescarilor din apropiere si am privit pescarusii care stateau nestingheriti pe plasele intinse la uscat.

Serile le-am petrecut alaturi de prieteni sau citind, in cantecul greierilor pe care l-am ascultat cu mare drag, pentru ca in Oras nu prea ma pot bucura de el.

Au fost si seri in care luna rotunda ca un mare glob, mi-a reamintit de muzicile adolescentei ascultate la Radio Vacanta , cu ochii mari si curiosi, cu obrajii in palme si zambete simple. Sau seri cu iubire gasita ca din intamplare in privirea omului meu.

Peste toate astea, a plutit un discret si permanent  parfum de regina-noptii.

Acum, „vara indiana” e peste tot. Plajele sunt aproape goale, parfumul cremelor de plaja combinat cu mirosul marii a disparut si nu se aude decat muzica valurilor si pescarusii zboara, parca, mai aproape…

Pentru toate acestea si nu numai, iti multumesc, prietena iubita!

Această prezentare necesită JavaScript.

Fluturi pe apa….

Lasă un comentariu

 

foto

Peste varfuri….

Lasă un comentariu

Peste virfuri trece luna,    
Codru-si bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul suna.

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemingiiet
Indulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecata
Inima-mi spre tine-ntorn ?
Mai suna-vei dulce corn,
Pentru mine vreodata ?

( Mihai Eminescu )

Older Entries Newer Entries