Azi a fost cald. Chiar foarte cald pentru temperaturile obisnuite  in aceasta perioada. In calendar, se presupune ca e iarna, si ce daca? Viata a ales ca in acest inceput de decembrie temperatura sa fie de 17 grade si un soare de prmavara.

N-am avut o stare pe care sa o pot defini sau macar sa o pot apuca, in vreun fel. Aam avut tot timpul senzatia ca imi scapa ceva „printre degete”, ca atunci cand ma apropiam de cauza imi pierdeam firul sau sensul.

In urma cu ceva zile, cand am realizat ca  trebuie sa ma eliberez de  alte si alte „epiderme”, stiam ca sunt inerente. Si, de frica nici nu putea fi vorba si chiar daca ar fi aparut, stiam ca singura varianta de depasire a starii era sa o las sa se duca.

Ieri si azi, insa, momentele in care simteam o stare fara stare, au revenit  si am inceput sa ma agit  si sa-mi spun ” nu am de ce sa simt astfel!”. Incepusem lupta, o lupta care nu face bine, nici intr-un astfel de moment, nici in altul.

De o ora, s-a asternut linistea, pentru ca am ales, pentru o perioada, tacerea. E o furtuna care va trece, asa cum trece fiecare intamplare traita.

Reclame