Prima pagină

Luna de trecere

2 comentarii

Luna aceata a inceput intr-o joi si marturisesc ca  imi amintesc doar faptul ca era luminoasa.  Ceea ce m-a bucurat, de fapt, a fost trecerea, macar calendaristica,  la primavara. Simteam nevoia de adiere cu miros de pamant reavan, de verdele ierbii, de mugurii copacilor, de flori proaspete si colorate, dupa o iarna pe care meteorologia o considera normala.

Marturisesc ca din copilarie  nu am mai indragit iarna. Nu vedeam nimic amuzant in a fi imbracat cu multe  haine, in a merge prin zapada pana la genunchi, in a suporta niste geruri cumplite sau in a fi nevoit sa treci prin niste balti negre pentru a ajunge de cealalta parte a strazii.  Insa, in ianuarie, cand a inceput cu adevarat iarna aici, cineva  mi-a sugerat sa fac un gest pe care nu l-as fi facut vreodata  – sa imi iau niste incaltari bine izolate si sa topai intr-o balta neagra de la trecerea de pietoni. N-am facut-o, dar mesajul l-am inteles – atat timp cat ai ales sa traiesti intr-o tara a carei clima este data de patru anotimpuri, printre care si iarna, e mai bine sa accepti.

Din acel moment, am inceput sa vad iarna, dincolo de inconvenientele ei. N-a fost usor,  pentru ca a nins mult, dar a fost o noua experienta din care am invatat ce era de invatat.

Asadar, primavara a venit ca o urmare fireasca a iernii, fara sentimente de nerabdare. De Martisor, au venit trei inaripati si un inger, in dar pentru mine. Cateva zile mai tarziu, niste lalele galbene cu iubire. Si de curand altele, rosii de asta data. Le-am primit bucuroasa.

La sfarsitul lui februarie, am inceput un proiect nou pe care nu l-am crezut vreodata posibil, pentru ca am urmat cu indarjire o eticheta pe care am primit-o in copilarie, aceea de neindemanatica. Miscarile au venit firesti si am simtit ca erau in mine dintotdeauna, doar eu nu le vedeam sau, poate, nu era momentul sa le vad…

Timpul mi-l petrec, acum, lucrand cu frenezie si la sfarsitul fiecarei lucrari sunt mandra si mirata un pic de ceea ce pot crea. E o bucurie!

Si chiar daca zilele au fost pline de intamplari diverse, pe care le-am trait simplu, dar pana la capat, ma bucur nespus de trecerea fireasca de la „somn” la „trezire”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame

Duminica dimineaţă ţi se împărtăşeşte îngerul

Lasă un comentariu

Iată-ne iar în plină duminescioară, boieri dumneavoastră. Şi inima se bucură de aşa bună regăsire. Căci Sfânta Duminică locuieşte dincolo de Apa Sâmbetei, în palate de aur, în păduri neumblate de oameni şi poartă veşminte  albe. Ea li se arată în vis sau aievea, pentru a-i povăţui cum să alunge bolile şi să preîntâmpine pagubele.

Moşii şi strămoşii noştri ziceau să nu mături duminică dimineaţa în faţa răsăritului, să nu colbăieşti faţa sfântului soare. Duminica să nu mănânci de dimineaţă, că ţi se împărtăşeşte îngerul. Şi tot ei erau încredinţaţi că cine se naşte duminica e vesel şi se ţine de norocos.

În schimb mult bine ţi-ai face dacă duminica dimineaţă deschizi uşa încă pe întuneric, căci, de găseşte Maica Domnului deschis, intră şi te răsplăteşte cu toate cele binecuvântate, dar închis de este, nu intră în casa ta. Asemenea – duminica e ziua când omul se odihneşte întru trup şi se îngrijeşte mai cu osebire de cele ale spiritului. Rugăciunea şi pacea sufletului sunt hrana cea  de preţ şi cea mai săţioasă în ziua aceasta. Şi aflaţi că la Duminica Tânără fetele mari se piaptănă şi taie vârfurile părului cu foarfecele, ca să crească mai lung şi mai des.

Şi-apoi să mai ştiţi şi alte lucruri însemnate, boieri dumneavoastră. Toate visele visate sâmbătă noaptea înspre duminică izbândesc. V-a făcut careva zile amare ? Vă duşmăneşte anapoda ? N-aveţi voi nici suflet, nici vreme şi nici spor să vă sfădiţi cu el ori să-i coaceţi vreo răzbunare. Dar dacă ţineţi post duminica pentru el, Dumnezeu limpezeşte toate şi vă fereşte de rele cu lumina Lui.

Nevasta unui ţăran înstărit mergea şi la biserică, şi la petreceri, dar bine altora nu făcea niciodată. Când a murit, Nefârtatul şi îngerul s-au luptat pentru sufletul ei. Sf. Duminică a salvat-o, pentru că îi respectase ziua.

Iaca, de aceea trebuie cinstită duminica, dragilor.

Multumesc Dacia Plant de pe al carei cont de Facebook, am preluat aceasta nota.