Prima pagină

Drum lin 2013!

4 comentarii

Gandurile pentru aceasta postare au inceput sa curga in momentul in care eram la Limanu, pentru ca Robert si-a dorit sa vada noul port din zona si sa fotografieze imprejurimile.
N-am zabovit, dar vantul puternic ce zgaltaia masina destul de tare, mi-a reamintit ca anul acesta a fost unul….complex, nu complicat.
Deloc intamplator, l-am inceput la mare, mai la sud de Romania, langa Varna si ii voi spune “adio”, tot la mare.
E, cred eu, un mesaj pe care l-am inteles din toamna, cand intorcandu-ma in Bucuresti, am realizat ca orasul in care mi-am dorit sa ajung de la 15 ani, nu mai poate fi o casa, un loc bun pentru mine. Nu stiu cand se va intampla schimbarea, dar la cum simt nu poate fi prea departe.
2012 a fost anul intalnirilor extraordinare cu oameni pe care ieseanca din mine,  crescuta si educata dupa regulile unei femei foarte frumoase, dar extrem de cu mult bun-simt, din Husi, nu credea ca i-ar putea intalni vreodata. Pentru asta, ii multumesc minunatiei de viata si chiar si mie, pentru ca am lasat-o cu incredere sa isi vada de drum.
A fost si anul clarificarilor, anul intelegerii ca poti fi extraordinar de corect, chiar mai mult decat poti, insa, nu toti oamenii percep asta in modul in care o faci tu. Nu zambesc intodeauna, pentru ca ma mai doare, dar merg mai departe.
Dar, poate cel mai grozav moment a fost acela in care am realizat ca nu am doua maini stangi, ca din ele pot iesi niste “lucrusoare” ce pot bucura. Proiectul aparut in mintea si in sufletul meu la plecarea din tara magica, s-a concretizat in momentul in care eram pregatita pentru asta, chiar daca si acum mai sunt semne de intrebare pentru o anumita spranceana ridicata sau o voce ce exprima indoiala.
Ce va fi in 2013? Habar n-am! Stiu doar ca viata nu e urata sau frumoasa, ea este si, de aceea, urarile mele pentru prieteni nu s-au schimbat de ceva vreme.
Si azi, 31.12.2012, zi ce nu se va mai repeta vreodata, va doresc sa intalniti doar bine si bun si sa va bucurati de fiecare clipa frumoasa ce o intalniti in calatoria  pe care vi-o ofera viata!
La multi ani tuturor!  🙂

drum lin 2013

Reclame

1 decembrie

4 comentarii

Dimineata, inainte sa merg la parada, am vrut sa postez pe Facebook (locul unde „am zabovit” mai mult  aceste luni) aceasta fotografie

1 decembrie

Mesajul ar fi fost acesta :  Romania e mai intai un pamant plin de energii contradictorii din care se poate construi aproape orice si plin de frumuseti nemaintalnite in vreo alta tara ( chiar daca nu o data si nu doar eu am avut intentii de emigrare). Azi, pentru mine, Romania e ca o oala de lut, smaltuita, pictata si apoi arsa in cuptor.

La multi ani, Romania! 🙂

O luna si jumatate

7 comentarii

In copilarie , fiecare vacanta de vara venea cu pespectiva petrecerii concediului la mare. Concediul la munte era unul fortat pentru ca, suferind de astm bronsic, mergeam la tratament la Govora. Acolo, 10-12 zile pe an eram obligata la un program dur de proceduri – aerosoli, pulverizatii si ultraviolete.

Asadar, pana in 15 iunie, asteptam cu sufletul la gura ca mama sa ma anunte unde si, mai ales, cand urma sa plecam la mare, adevaratul motiv de bucurie al vacantei. Din momentul acela pana in ziua plecarii, mintea mea de copil indragostit iremediabil de mare, tesea imagini cu locul unde aveam sa ma bucur de tot ceea ce avea sa imi ofere aceasta, pentru totdeauna, prietena.:)

Anul acesta, mi-am propus sa o vizitez pentru o vara, insa, vizita nu a putut incepe decat in august, cu prelungire in septembrie.

Intalnirea a fost ca de fiecare data, plina de fericire – in fiecare zi, ne dadeam, macar, „binete”, daca nu zaboveam privindu-ne si bucurandu-ne de fiecare clipa petrecuta impreuna.

In zilele in care soarele dogorea, ramaneam acasa si lucram. Iar, in ziua in care a fost mai rece, am fost in locatia pescarilor din apropiere si am privit pescarusii care stateau nestingheriti pe plasele intinse la uscat.

Serile le-am petrecut alaturi de prieteni sau citind, in cantecul greierilor pe care l-am ascultat cu mare drag, pentru ca in Oras nu prea ma pot bucura de el.

Au fost si seri in care luna rotunda ca un mare glob, mi-a reamintit de muzicile adolescentei ascultate la Radio Vacanta , cu ochii mari si curiosi, cu obrajii in palme si zambete simple. Sau seri cu iubire gasita ca din intamplare in privirea omului meu.

Peste toate astea, a plutit un discret si permanent  parfum de regina-noptii.

Acum, „vara indiana” e peste tot. Plajele sunt aproape goale, parfumul cremelor de plaja combinat cu mirosul marii a disparut si nu se aude decat muzica valurilor si pescarusii zboara, parca, mai aproape…

Pentru toate acestea si nu numai, iti multumesc, prietena iubita!

Această prezentare necesită JavaScript.

Inceput de vara

2 comentarii

A plouat mult, chiar mai mult decat ma asteptam. Daca in primele zile, eram calma si chiar consideram ploaia ca pe un fenomen meteorologic normal, aproape de sfarsitul lunii, ma „taraiam” dintr-o camera intr-alta fara chef de nimic, purtand in ochi o somnolenta aproape bolnavicioasa ce imi amintea de poeziile lui Bacovia.

Priveam cerul in fiecare zi si, desi stiam ca soarele e fix dupa nori, nu m-am putut stapani sa nu ma intreb daca el nu s-o fi saturat de patura de nori din care curgeau zilnic picuri de ploaie,  impiedicandu-l sa straluceasca in petalele florilor de inceput de vara.

Dar, intr-o dimineata, la trezire am zarit prin perdeaua de in nispie, o lumina diferita, ce semana teribil de mult cu o raza de soare. Bucuria a fost mare pentru ca, in sfarsit, dupa multe zile intunecate si umede,  revenea mandrul soare ca si in poveste.

Am deschis radioul on-line – Romantic Festival si toate melodiile varatice au starnit, din nou, dorul, astfel incat dimineata urmatoare ne-am imbarcat  bagajele in masina si am plecat spre locul unde ne chema inima.

Grau si maci, maci si flori galbene, cer si lumina  este o descriere perfecta a drumului catre mare.

Am fugit sa o vedem, aproape imediat dupa sosire. Se intindea si  desfasura fericita la picioarele noastre, in lumina soarelui acoperit din cand in cand de cate un nor deloc amenintator.

Seara, ne-a prins la un „pahar de vorba”, in cantecul greierilor si intr-o atmosfera parfumata de mireasma florilor de vara.

A doua zi, m-am trezit in liniste, fara vuiet de motoare si cu un mare drag sa prepar cafeaua, de aceasta data, greceasca. Am savurat-o, bucurandu-ma de imaginea plina de verde a gradinii vecinilor.

Nici un nor pe cer, aerul cald, deci, era timpul de plaja.

Am ales una la care nu mai fusesem, prin urmare drumul a fost ca o scurta explorare prin iarba verde sau uscata, flori de camp sau scoici, purtand in gand „o inima” ai carei ochi  de cer imi sunt tare dragi si pe care am decis sa o iau cu mine in acea zi, pentru ca sa ascultam impreuna marea si sa lasam briza racoroasa sa ne zburleasca parul.

N-am zabovit mai mult de doua ore, pentru ca soarele dogorator si lipsa lotiunii pentru plaja, uitata acasa din graba, ne-ar fi ars pielea mai mult decat s-a intamplat.

Spre seara, ne-am intalnit cu prieteni dragi si am hotarat prepararea unui peste la gratar cu sos de iaurt si verdeturi. Luna rotunda si alba se ridica, in timpul asta, din mare spre bucuria noastra care ne intreceam in pozat.

O frumusete si o bucurie – atmosfera, seara, viata!

Dimineata, usor debusolata de caldura emanata de corpul meu toata noaptea, am hotarat sa vedem culoarea marii, asa cum e ea la capatul tarii. Am ajuns in Vama, unde am intalnit alti prieteni si unde am  revazut macii crescuti in nisip, admirati si iubiti pentru intaia data, in urma cu trei ani. Superba imagine!

Drumul spre Bucuresti a fost ca un zambet pentru ca m-am bucurat de fiecare clipa si mi-am mai potolit din dorul pe care l-am trait in fiecare zi ploioasa a lunii mai.

 

 

Newer Entries