Cu putin timp, inainte de a pleca in vacanta la Cheia, anul trecut, in septembrie, am descoperit o melodie.Istoria ei incepe prin anii ’60 si am mai ascultat-o, dar abia varianta aceasta, cu videoclipul acesta, mi-a atras atentia.

Locurile, atmosfera, ritmurile de bossa nova si vocea Dianei Krall, mi-au dat un sentiment aparte. Atunci, n-am stiut sa-l explic. L-am lasat acolo in interior, dar de fiecare data cand ascultam melodia si, implict, vedeam videoclipul, un fior placut imi strabatea corpul.
Dar de ce va povestesc toate astea?
Pentru ca am gasit explicatia sentimentului despre care tocmai v-am vorbit.
Sunt locuri ce te cheama incet, dar sigur. Uneori, asa se intampla si cu oamenii, desi exista momente in care „crash-ul” e instantaneu.
Asa s-a intamplat si cu locul acesta. Ceva, nu stiu ce, imi spunea ca voi ajunge acolo, poate de aceea, nerabdarea si agitatia n-au mai avut loc.
A fost calm totul, intocmai ca si ziua in care am ajuns acolo. Soarele era, dar lumina un pic ciudat si desi, era cald, in preajma apei aveai nevoie de jacheta.
La prima vedere, locul ar putea parea banal – o zona rezidentiala sau o un orasel instarit.

Pentru mine a fost si este locul. Parcul si hotelul din centru, m-au facut sa exclam „Da!”.

Zambeam pentru ca incepuse sa capete sens… fiorul.
Am mers fara graba pe aleile parcului, pe strazile cu trotuare pietruite savurand fiecare traire simtita. Lumea, agitatia, tot ceea ce fusese pana atunci se dizolva incet, dar sigur.
Deodata, prin fiecare celula a fiintei mele incepuse sa curga, din nou, viata. Si…poate ca si panoul ce afisa o reclama a Cazinoului are un sens.

Reclame