Calatoria asta nu am visat-o. Mi-ar fi placut sa o fac, dar fara sa imi imaginez prea mult. Locurile m-au fascinat, vazand fotografiile, ca toate cele aflate in apropierea apei.
In ianuarie, la sfarsit, cumparam biletul de avion. Inafara de o caldura blanda ce mi-a curpins corpul si o stare de bine normala, linistita ce se putea remarca in zambetul si in ochii mei, nimic iesit din comun.
Cautam din cand in cand, informatii sau imagini de colo. Zambeam la vederea lor, imi salta inima de bucurie, dar nu retineam nimic. Era vid.
In ziua plecarii, un nor de cenusa ameninta inchiderea tuturor aeroporturilor din Europa. Eu eram linistita si capul meu se incapatana sa nu fabrice imagini.
In fine, ajung. Noapte. De la prima respiratie afara, aerul era diferit, poate si din cauza apei din apropiere.Primele zambete ale lucratorilor aeroportului. Zambesc si eu, dar putin mirata.
Dimineata, o liniste usoara ca si aerul, inunda strazile. Eu veneam dintr-o agitatie nebuna si credeam ca linistea e doar ceva temporar(?!), pana pe la 8-9, cand oamenii incep viata.
Ma inselam. Aceeasi tihna a fost si la 9 si la 1, cand m-am trezit si am vazut cel mai clar cer, pe lume, in ziua aceea.
Agitatia mea nu se potrivea cu locurile si ,pe plaja,langa ocean, am invatat prima lectie din Portugalia – calmul.
Au urmat, pe rand – zambetul, savuratul bucatelor, ascultatul si iubirea.
Cum au fost lectiile? Unele grele, aspre, dure – unele usoare, dar binefactoare cu totul.
Pe Frida, le-am primit intr-o dimineata, pe la 3. Le-am iubit din prima clipa.

Cu bratara din coral neslefuit a fost „coup de foudre”. Dar, a devenit a mea doar cu o zi inaintea plecarii.

Iubirea, apa si creatia sunt, acum, in permanenta cu mine.

Acolo, pe plaja, privind oceanul si portul,realizam de ce nu au existat imagini inchipuite despre calatorie – totul era aici si nu putea fi imaginat, intocmai ca si viata.

Reclame