Am revazut, azi, un film foarte drag sufletului meu – „Feast of love”.

Monologul de inceput este acesta „Exista o poveste despre zeii greci. Se plictiseau, asa ca au inventat oamenii. Dar erau la fel de plictisiti incat au inventat iubirea. Dupa care nu au mai fost plictisiti, asa ca au decis sa incerce si ei iubirea. In cele din urma, au inventat rasul ca sa o poata suporta.”

M-a inspirat sa scriu.

Sentimentele pot fi controlate. „Da? am raspuns. Cum si ce rost are?”

Stiai de la inceput, mi s-a spus din nou. E adevarat. Stiam si nu am desconsiderat aceste cuvinte, doar ca mi-am asumat.
Pana la urma, la ce buna atata agitatie, cand poti trai pur si simplu? Cand te poti bucura de fiecare clipa? Cand poti sa nu te mai lamentezi si cand poti vedea lumea cu ochii larg deschisi?
La ce bun orgoliul si frica , cand in fata ta e totul?
Am iubit si iubesc. Imi place ceea ce sentimentul acesta ma face sa simt si nu mi-e frica, chiar daca poate azi voi intalni pe cineva care nu vibreaza la fel. Nu am asteptari glorioase, doar sunt impacata cu mine.
De aceea, aleg sa traiesc azi, acum, astfel – CUM VREAU EU !
Reclame