Acum ceva vreme, cineva imi spunea ca nu ii place sa fie un substitut. Am incercat sa aduc argumente ca nu este asa, dar n-am avut sorti de izbanda si n-am fortat. Am gandit ca se va convinge de contrariu, in timp.
Nu am mai atins subiectul de ceva vreme, din diverse motive. Dar, de curand, mi-a revenit in minte discutia aceea, poate si pentru ca m-am intrebat daca nu sunt eu, un substitut.

Si am analizat ce , cum si cand. Pornisem pe niste „drumuri” care se complicau cu fiecare gand sau relationare logica, dar mi-am dat seama ca toate se petreceau in capul meu.
Iar eu sau altcineva nu poate susbstitui pe nimeni, decat poate profesional, dar chiar si atunci situatia este temporara.
Fiecare dintre noi ocupa un loc unic in lumea asta si in vietile persoanelor pe care le intalneste, chiar daca se intampla pentru o zi , o saptamana sau mai mult.
Prin urmare, voi avea argumente de combatut la urmatoarea discutie despre subiect, pe care o voi duce pana la capat, de aceasta data, fara sa imi fie teama de final.

Reclame