De cateva zile, nu sunt tocmai ok.
De cateva zile, toata linistea mea si toata increderea mea nu mai sunt cum erau. Ceva s-a intamplat. Eu stiu bine ce anume nu mai este la fel. E vorba de o atitudine , de niste cuvinte care m-au ranit. M-au ranit si inainte , insa inainte era alta situatia. Sau cel putin asa credeam.
Ceea ce nu inteleg este de ce se repeta o situatie pe care o credeam trecuta. Si explicatia am avut-o , in seara asta citind o postare a cuiva foarte cald si foarte intelept – am uitat sa daruiesc.

Atunci cand uitam sa daruim, devenim egoisti si incepem sa gandim doar pentru noi. Vrem si pretindem. Nu ne gandim la celalalt sau daca o facem, o facem prin prisma a ceea ce ne dorim noi. Empatia nu mai functioneaza. Si cerem si vrem si nu primim. Iar daca nu primim incepem sa reprorosam si judecam si intrebam si orice raspuns ni se da nu ne multumeste.
Nemultumirea creeaza situatii neplacute : incertitudini, suspiciuni si neincredere – de cele mai multe ori nejustificate. Iar de aici , pana a trage concluzii si a da verdicte nu e decat un pas.
De aici si imposibilitatea mea de a fi ok.
Am dat verdictul si nu a fost corect!

Vreau sa inchei frumos, pozitiv, dar ceva ma impiedica sau poate ca nu !

Incerc sa nu stric ceva, dar probabil ca nu fac totul !

Reclame