M-am abandonat in mainile LUI.

Nu mai puteam sa spun sau sa fac ceva. Imi era imposibil. Ma simteam paralizata. De fapt, nu mai simteam nimic. Eram goala si in acelasi timp plina de sentimente care mi se invalmaseau in suflet , asfel incat am spus ca e mai bine sa ma opresc.

Si m-am oprit, dintr-odata. Am spus atunci : ” sunt gata sa ma abandonez”.

Din acel moment e mai bine. Sau, mai bine-zis, e un pic mai bine. Am inceput sa ma eliberez. Gandurile au inceput sa se limpezeasca si au aparut sentimentele, cele pe care le cautam.

Le-am crezut uitate, pierdute , trecute. Le-am regasit. Nu mi-a venit sa cred. Sunt , parca, mai puternice sau le simt eu diferit. Sunt diferite de cele pe care le-am simtit in urma cu o perioada.

E minunat sa te simti din nou vie. Sa realizezi ca inima ta nu bate doar pentru ca acesta e cursul vietii.

Si haideti sa va mai spun ceva, cadoul a avut un efect extraordinar.

P.S. „Si acum raman acestea trei : credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” Cap. 13. Corinteni. Noul Testament.

Reclame